i miss youuu.

chestii..

Astazi mi-am facut curaj sa ma uit in albumele vechi, cu poze de familie, de cand eu eram  cat o boaba sau chiar de pe vremea cand eu eram doar un gand. Nu stiu ce m-a determinat sa fac asta. Poate dorul si tristetea care s-au strans in sufletul meu. La un moment dat , am dat de o poza forte veche dar superba .O scot din album, o iau in mana si o strang in brate.Apoi revin la pozitia initala.Ma uit lung la ia si parca incep sa imi amintesc ziua in care  a fost facuta poza . Parca simt si acum mirosul dulce al florilor din imagine.Alte erau vremurile atunci.Puteam cere orice si puteam sa sper orice.Aveam impresia ca la un moment dat are sa se intample.Acum..Privesc fotografia si parca simt ca revin la realitate, simtindu-ma ca dupa o calatorie in timp. Vag vad ca un  colt al fotografiei se uda.De abia atunci realizez ca o lacrima se prelingea pe obrazul meu. Amintirile sunt frumoase . Dar dor.

nu am crezut ca o sa ajung aici . imi lipseste generala mult, si ai ales oamenii pe care nu am sa ii mai vad zi de zi .. va iubesc, pe toti chiar daca au mai existat mici neintelegeri , chiar si asa . imi e dor de voi. de voi toti.

Multumesc Yiruma pentru melodiile tale extraordinare!

Despre o prietenie adevarata.

Cati ani au trecut de cand ne-am vazut pentru prima data, Hanicaa?? Doi,trei poate chiar patru.Ne-a cunoscut dintr-o intaplare, si de atunci cred ca nimic nu e intamplator .Totul a inceput intr-o zi de vara.Nu tin minte exact data , stiu ca eram la Snagov si ca ma plictiseam. Nu a trecut mult si o fata vesela , mai inalta de cat mine  si mult mai coapta la minte a strigat la poarta :Deliaaa!!Primul meu gand a fost : Cine stie ce o mai vrea si fata asta de la mine ? De unde imi stie ea numele? Am trecut peste toate gandurile mele de copit tampit si am alergat sa ii deschid.  Mi-a zambit, eu am poftit-o in curte , ea si-a rezemat bicicleta de gard si apoi ma urmat.Mi-a spus ca o cheama Simona si ca are aceeasi varsta cu mine ..Apoi mi-am amintit ca bunica obijnuia sa imi vorbeasca despre ea, ca ar fi un fel de verisoara de a mea, mai indepartata ce-i drept , dar cui ii mai pasa atunci.Nu stiu cat de repede a trecut timpul.Ne-am povestit una alteia tot ce ne trecea prin minte in acel moment. Asa se face ca la sfarsitul zilei aveam impresia ca  o cunosc de o viata.S-a scuzat (se vedea de pe fata ei ca era mult mai linistita ca mine) si a spus ca trebuie sa plece , insa mi-a promis ca are sa mai treaca pe la mine .Eram fericita .In sfarsit gasisem pe cineva care gandea la fel ca mine. De atunci a trecut ceva , ani buni, noi suntem aceleasi, poate ca ne leaga mai multe lucruri acum, vacante petrecute impreuna, nopti nedormite in care obijnuiam sa vorbim pana la 4-5 dimineata.Mii de sfaturi pe care mi le-a dat, micile cadouri care  ni le daruiam una alteia , noptile lungi de vara petrecute impreuna si cate si mai cate . Cam atat pentru azi :)


P.S: Te iubesc !

http://www.youtube.com/watch?feature=fvwp&v=Wrl8weYTmGU&NR=1 Chestia asta ma ajuta sa ma linistesc . chiar si atunci cand am impresia ca totul s-a sfarsit pentru mine , ca nu ai am sens pe pamant , ca nu contez pentru nimeni. :|

Cateva zile..

Mai e un pic si  voi cunoaste noi oameni care vor fi alaturi de mine pentru urmatorii 4 ani :) Nu stiu cum va fi. bine sau rau.Asta o voi afla pe parcurs. Dar sunt ferm convinsa ca imi va lipsii generala. MULT :-<